92/ Scriptura Mea - iarna 2018

  • "Este absurd pentru un om să se roage Zeilor pentru ceea ce poate face el însuși"-

    / Epicur, filozof din Grecia Antică 341 - 270 î. e. n./
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    1316. / motto:
    fericit să fii oricând
    sufletul să-ți fie blând
    fericit să fii în toate
    căci altfel nici nu se poate
    gândul zilei - fericire
    asta este a ta fire
    sus la cer tu să privești
    nou prin vechi să primenești

    ***********************************

    1315./  Luna lui Faur
    eu te văd și te înțeleg
    și mâncare bună dreg
    tu să stai în așteptare
    asta e a mea urare

    tu să crezi, mereu să crezi,
    nu este ceea ce vezi
    gândul tău, el va stră-bate
    Universul cât încape

    noi te așteptăm voioși
    ești Unul din norocoși
    ești primit în Oastea Înaltă
    niciodată să despartă

    tu ai fost să vii încoace
    pâinea bună ea se coace
    tu pe tine să te-asculți
    vei scăpa dintre cei muți

    eu te văd din cer de sus
    România nu-i de apus
    inima ne doare mult
    nu mai e la Soare cult

    tu citește și pătrunde
    ale noastre bune unde
    noi îți dăm tot noi puteri
    ca zăpada cea de ieri

    1314.
    tu la munte să pornești
    stânci înalte să privești
    sunt acelea semne rare
    pentru a Omului Cărare

    vei găsi tu locul sfânt
    unde viața eu îți cânt
    căci eu sunt al tău părinte
    cum am fost și înainte

    Bucuria va fi mare
    cum mai nimeni altul n-are
    vei găsi în tăcerea gliei
    întâlnirea Bucuriei

    cine caută găsește
    și din nou se primenește
    vei găsi tu iarba vieții
    printre roua dimineții

    visul tău este pătruns
    de dreptate mult stră-puns
    este lumea clocotindă
    ea nu știe ce-i oglindă

    fii atent, ce te-nconjoară
    te păzește, să nu doară
    lume multă amețită
    e ciudată, ne-citită

    1313.
    spune-mi, spune-mi, drag părinte
    cum să mergem înainte ?
    ce să fac și cum să fac
    pe pământul ăsta dac ?

    ce menire și ce rol,
    să scot țara cea din gol
    am eu oare o întrebare
    ce răspuns încă nu are ?

    tu ești unul dintre noi
    și Lucrarea e în toi
    te frămânți și ești pe Cale
    n-o să mergi tu tot agale

    și de-om spune noi să mergi
    știi tu bine ce-o să alegi
    da, da, da, voi fi eu mândru
    îmi vor spune ei "Cel Blându"

    voi urma povața voastră
    pace fie în casa noastră !
    voi pleca unde se cere
    asta e a mea avere

    1312.
    tu în lume ești trimis
    precum cerul e întins
    Țara ta să o salvezi
    și întreagă s-o formezi

    Ai menirea tu cea sfântă
    Re-Unirea în minte cântă
    Anul-Sută ne salvează
    și la Prut ne Luminează

    Centenar de Mărțișor
    Sunt o sută ani de dor
    Centenar Sfătuitor
    Chișinău împlinitor

    Noi suntem Geții be-geți,
    Înspre ceruri cu să-geți;
    Noi vă spunem: "Curaj s-aveți-
    Să nu pierdeți a voastre vieți !

    1311.
    eu te văd din depărtare
    și nu sunt o arătare
    noi suntem oștenii buni
    sfaturi vin de la stră-buni

    tu fii treaz și zi și noapte
    și pătrunde a noastre șoapte
    ți le dăm pe ocolite
    doar pesoanelor iubite

    iată azi tu să te închini
    la stră-moșii tăi armini
    noi suntem din vechea lume
    pe al vostru neam să-ndrume

    tu ești unul din trimiși
    iar cei răi vă vor uciși
    și de asta nu știi toate
    căci altfel nici nu se poate

    tu le ia încetișor
    vântul tău e plin de dor
    tu mereu pătrunde-n tine
    ce romanii știau bine

    ce să-ți spunem azi, bădică
    azi e-o bună ziulică
    zilnic tu să stai cu noi
    te apărăm noi de nevoi

    tu te întreabă și socoate
    ce e bine nu se poate
    e o lume răsturnată
    cum n-a fost ea niciodată

    1310.
    eu te văd din depărtare
    dar aproape-mi ești tu tare
    suflet viu, rătăcitor
    de la noi luata-i zbor

    este Cartea ta Măreață
    uneori e cam glumeață
    noi pe tine te îndrumăm
    Drum de Stele arătăm

    1309. / Sfârșit de Ghenar

    astă zi mă urmărește,
    gândul meu ea adumbrește-
    ce și cum în astă lume ?
    - nu se știe al tău nume !

    SUNT EU ăsta, Tot-Acela
    Visătorul, Caravela

    SUNT eu vis ne-mărginit
    toate celea am pornit

    SUNT eu lance ascuțită
    de stră-moși meșteșugită

    SUNT eu suflet ne-atins
    pe la cap deja sunt nins

    SUNT pe Cale-Adevărată
    Și la alții o arată

    SUNT în vis la fiecare
    dar nu sunt o arătare

    SUNT și vin din depărtare
    să'ndulcesc timpuri amare

    SUNT aicea printre voi
    să nu știți voi de nevoi

    SUNT pe creste de Carpați
    printre Daci Adevărați

    SUNT aicea pe Pământ
    aluatul să frământ

    SUNT o boare eu de vânt
    chair de am părul cărunt

    SUNT, am fost, mereu voi fi
    cum a fost cândva Delphi

    SUNT, da, da, ăsta-i cuvântul
    și e mare cât Parângul

    SUNT în viață orișiunde
    cel tăcut nu se ascunde

    SUNT pe veci în minte scris
    în Scriptură sunt înscris

    SUNT o slovă înaripată
    sus pe munte cocoțată

    SUNT de toate mulțumit-
    zi de zi rămân uimit !
    --------------------------------------------
    SUNT ALES DE SOARE-CER
    DUNĂREANUL CA-VALER !

    voi citiți și re-citiți
    poate toate voi le știți 

     

    1308. / Luni, 15 ianuarie 2018
    Sal-mokis = Sam-Lokis = Zalmoxe
    -------------------------------------------------
    a)
    Eminescu, iar renaște
    cazul lui pe mulți îi paște
    tinerel a fost zătrit
    de cei răi el mult izbit
    b)
    Scoală Gheorghe, scoală Ioane
    și ne scapă de lighioane
    lumea asta e turtită
    pe din părți e ea vrăjită
    c)
    Eminescu, fost el înger
    într-o noapte grea cu ger
    E Ghenar, mijloc de iarnă
    toate albe să ne cearnă
    d)
    Eminescu, inima noastră
    fosta el lovit în coastă
    mulți cei răi ne înconjoară
    și pe noi vor să doboară
    e)
    Eminescu, geniu pustiu
    astă lume nu mai știu
    fosta el suflet ales
    înspre Cer privea ades
    f)
    Eminescu să vă învețe
    și vă schimbă el la fețe
    ceasul lui în miez de noapte
    face gândurile coapte
    g)
    Eminescu, prieten drag
    ne privești mereu din prag
    tot te miri de astă lume
    căci mai mult e ea ne-lume !

    1307.
    Anul Nou cel care vine
    va fi scris printre aldine
    An de multe Sărbători
    cu rapsozi și cu viori
    Mult Noroc el să vă pice
    să fiți iuți ca o elice
    voi încet să vă grăbiți
    regulă pentru cu -minți
    Anul Nou e tot cel vechi
    e zicala din stră-vechi
    Cercul Lumii se rotește
    pe Cei Buni el norocește

    1306.
    scrie, scrie frățioare
    gândurile-s tot mai clare
    căci de asta ești aici
    în picioare tu să pici

    ești văzut în ne-știire
    cei cu marea lor simțire
    tu pe toate vei vedea
    și pe noi vei re-vedea

    ai ales să știi tu toate
    te iubim noi, măi nepoate
    ești trimisul nostru, zău
    de al nostru Domn, Cel Zeu

    pentr ziua cea de azi
    vine iarna printre brazi
    e ninsoare, albă nea
    sufletul ne-a alina

    1305.
    Eu, Zalmoxe, te privesc
    și încet te primenesc
    după viața chinuită
    soarta-ți este hărăzită

    tu ești cel ce toate știe
    cu unsori de alifie
    și cu ape carpatine
    tu ascultă-mă pe mine

    tu să stai în așteptare
    vei primi un semn, cel mare
    și atunci te vei porni
    munții toți tu vei urni

    vei avea o Cale Sfântă
    toate celea te încântă
    va fi visul tău vrăjit
    de la noi, de sus, pornit

    Decembrie 2017
    1304.
    tu în viață să fii treaz
    și o să scapi tu de necaz
    asta înseamnă renunțare
    nici nu știi tu ce te doare

    fii atent la ce se întâmplă
    nu te vor ochi la tâmplă
    asta este - ochii în patru
    cum a fost atunci, la Tartu

    noaptea vine liniștită
    mintea ta e mai tihnită
    totul este în schimbare
    lumea, ea, habar nu are

    1303.
    să ai grijă tu de tine
    inima ta mult nu ține
    sănătatea ți-o păstrează
    sunt ei mulți cei, - te vânează

    noi am fost cândva aici
    nu am fost țară de opinci
    Amintirea-i ne-uitată
    printre stânci e ea sculptată

    dragul nostru ceteraș
    ești al nostru tu ostaș
    lumea asta e pândită
    de cei răi e jinduită

    1302.
    nu se știe multe în lume
    crede unul că sunt glume
    ei pe față nu se arată
    pe la spate ei pun pată

    lumea asta-i ne-știire
    e privată de iubire
    răutatea-i la vedere
    bunătatea-i cea putere

    cine sunt acei din umbră
    au privirea lor cea sumbră
    ei vă țin în viclenie
    și nu știu de omenie

    1301.
    tu să stai în contemplare
    vei vedea ce nu se pare
    lumea voastră e scornită
    doar spre rău e ea sortită

    doar iubirea vă mai ține
    chiar și Cerul vă susține
    energia din Lumină
    ea pe toți pe voi alină

    noi suntem stră-moșii voștri
    cei înalți cu ochi albaștri
    fostam țară fermecată
    o minune altădată
    --------------------------------------

    N.B. Un concert de zile mari cu o vărzăreșteancă din Nisporeni - Marica Stoian / martie 2017

    https://www.youtube.com/watch?v=dfBsYVJ9Yco

     

    1300.
    El, Zalmoxe, vă privește
    vă urnește, vă iubește
    cei ce-l știu și îl visează
    sunt ei treji, nu dormitează

    Da, da, da, sunt vorbe rare
    pentru cei ce-s pe cărare
    aripi albe vă vor crește
    întunericul descrește
    ---------------------------------

    Anca Leac:
    1299.
    este viața mea bogată
    cu ai mei ce-au fost odată
    stră-buneii mei cuminți
    cu păr sur și cu arginți

    sunt ei parte dintr-un tot
    să le dăm al nostru vot
    ei de dincolo ne cheamă
    și spre bine ne îndeamnă

    ei sunt Daci, Pelasgi și Geți
    multe nume-s cu să-geți
    este țara minunată
    România fermecată

    limba noastră-i ne-murirea
    ce ne-aduce fericirea
    limba veche adorată
    peste veacuri ea păstrată

    1298.
    Ziua bună iar începe
    cu borș verde, praj și cepe
    de la Daci măncare bună
    e istoria stră-bună

    Drag Zalmoxe, bun Părinte,
    dă-mi un sfat pentru merinde

    - ce să-ți spun eu, măi fârtate,
    nu mânca pe apucate

    tu la masă să te așezi
    ca și capra cu trei iezi
    inimioara o să-ți spună
    toate o să-ți meargă strună

    tu de toate să mănânci
    și cu gândurile adânci
    Lăudat să fie Domnul
    Cel din Cer căci este Pomul

    te așează tu la masă
    sărbătorile te-apasă
    tu le ia încetișor
    și prin viață mergi ușor

    1297.
    tu semnițe să aduni
    frunze verzi pentru cei buni
    cimbru, poame, uscături
    să le ai tu pe alături

    tu mai caută și bob
    n-o să fii nicicui tu rob
    tocăniță, măliguță
    ea putere-ți dă la_____

    Poftă Bună tu să ai
    și la alții tu să dai
    Dar din Dar se face rai
    Sărbătoarea-i cu alai

    Mulțumesc, Tată Ceresc
    mai sunt eu și omenesc

    1296.
    când te pot eu întâlni ?
    - când spre mine te-ai urni;

    asta înseamnă O Chemare;
    va veni și Ziua Mare,
    înspre stele ești pornit-
    și de noi sulemenit.

    Eu, Zalmox, te voi cuprinde,
    cu căldură te-oi aprinde;
    sus, acolo, printre munți-
    vei găsi acele punți.

    n-o să am eu chip de om,
    doar cel suflu de Albion;
    lumea noastră-i ne-văzută-
    energie ne-pre-făcută.

    caută-mă în Carpați,
    unde sunt bunii tăi frați;
    vino tu la noi acasă-
    visul tău din astă viață !
    ---------------------------------------

    1295.
    inima îmi cere
    să scriu a lor vrere
    este hrana mea constantă
    e Scriptura mea Cântată

    eu îi rog pe cititori
    să citească arzători
    poate acestea vă ajută
    Noroc Bun când El strănută

    Unu Undrea este Azi
    Ardeleană măreață zi,
    începutu fost-a în Mart
    Chișinăul a dat start

    Re-Unirea a fost Mare
    ca și a mea co-memorare
    ne rugăm pentru ostași
    bunii noștri înaintași

    Vivat ! Să trăiască țara
    Sărbătoarea-i seculară
    un popor primejduit
    de cei răi el jinduit

    și vă spun eu, măi fârtați
    căci suntem cu toții frați
    gânduri scrise prin poeme
    El, Zalmox, o să vă cheme !

    căci am fost și eu pe aici
    și-i respect pe-ai mei toți daci
    Ziua Bună vă urez,
    tot ceva vă ușurez !

    1294.
    spune-mi, spune-mi, frățioare,
    ce a fost în cea visare
    ce a fost pierdut, apoi, găsit
    - asta înseamnă ești re-găsit

    sunt simboluri tăinuite
    spre cei buni diriguite
    ești al nostru tu pribeag
    multe-ți dăm noi în vileag

    tu atent să fii în toate
    hoții sunt mereu în spate
    lumea asta e ne-bună
    cei ce-s răi, pe loc se-adună

    iată așa vorbim noi doi
    ești al nostru bun altoi
    dialog ne-întrerupt
    este astă al tău frupt

    tu gândește-te la tine
    să n-ai parte de suspine
    și în fiecare dimineață
    înspre noi fi-va ta față !

     

    N.B. -"Tronul Zeilor" - ""Nemrut Dagi" din actuala Turcie:

    http://basarabialiterara.com.md/?p=29202

    Zeus reprezintă Zeu Dac din timpul energiilor grecești; reflectă Zeul Cerului Nesfârșit, cu Pământul, Apa, Aerul și Focul la un loc, Izvorul Înțelepciunii ce poate “ridica” – trage către cer Pământul, Marea și toți Zeii, întrucât este considerat tatăl energiilor, cel mai puternic pe acest plan.

    Apollo este Zeul Zamolxe, Tatăl Celei de-a 7-a Porti, care are “Înțelepciunea Celor 7 Zei”, Zeul care unește Cerul cu Pământul și Oamenii cu Zeii; El face Slujbele si Jertfele Zeilor, călăuzindu-i pe oameni catre Cer. Apollo este Fiul Soarelui, însă și Zeu al Nemuririi; Apollo își ia puterea din Locurile Hiperboreene, în care energia e maximă la răsăritul și la apusul Soarelui. În locurile Hiperboreene se mai află Orfeu, Dionyssos, Hermes, Commagene – Tyche, Ogmios, Olen, Abaris și foarte mulți alți Fii ai Soarelui.

     

4 comentarii