48/ Drumeții prin lume - (III) - Peru

  • Jurnal de Călătorie - Peru
    de Ivu Frâncu / Chișinău
    /iunie 2008 dar scris în februarie 2016/
    ----------------------------------------------------------------------
    1.
    Da, să începem cu Machu-Picchu - muntele magic, în baza tradițiilor incașe.
    Această așezare s-a descoperit în anul 1906, pe un vârf de munte păstrată în bună stare,
    căci alte vestigii ale trecutului incaș au fost distruse de conchistadorii catolici spanioli.
    La poalele muntelui e situată localitatea cu același nume, multe hoteluri, restaurante, etc.
    Pentru a ajunge la Cetatea din munți e nevoie de luat un autobuz special, care în circa 30 de min.
    te va transporta sus. Ele circulă la fiecare 30 de min. Am stat 5 zile acolo și am mers de 2 ori sus.
    Unii turișți urcă și pe jos.
    Și în general în acea regiune sunt multe trasee pe jos și toate ajung la Machu-Picchu.

    Dimineața devreme am luat pe la orele 5 primul autobuz ca să admir răsăritul soarelui din vârf.
    Mulți turiști, vânzoleală mare, coadă la intrare, etc.
    Finalmente mă aflu în incinta Cetății dar pierdusem orientarea punctelor cardinale.
    Soarele încă nu apăruse. Ca de obicei nu am mers cu toții, ci am căutat un loc mai solitar și izolat pentru meditație. Am ochit un fel de terasă ceva mai ridicată, pustie și am mers acolo.
    Eram singur. Am avut noroc, cerul era senin, deci fără nori și Soarele începuse să apară.
    Am rămas în nemișcare, învocând numele Lui.
    Nu făcusem eu drum de circa jumătate de lume ca să ajung acolo ?
    Deja Soarele era sus, iar eu continuam invocațiile.
    La spate apăruseră un grup de turiști cu ghida lor francofonă.
    Auzeam explicațiile ei. Am înțeles că mă aflam pe un mic platou,
    probabil cel mai important din această Cetate, cu o Piatră Mare-Calendar Solar-Intihuatana /locul unde este legătura cu Soarele/la mijloc
    /respectiv în spatele meu, și pe care eu nu o observasem la început/,
    probabil de provieniență extraterestră, iar pe aceeași linie la spate erau cîteva trepte speciale în piatră, tot probabil pentru anumite înițieri, după cum spunea ghida.

    Deci, fără să mă orientez încă în acea Cetate, am ales acest loc la întâmplare,
    anume acel loc sacru căci eram postat în linie dreaptă - Soarele-Eu-Acea Piatră-Calendar-Treptele speciale.
    Am rămas mirat de această coincidență. Sau poate nu, poate a fost o răsplată pentru strădaniile mele de a ajunge undeva la capătul pământului penru noi, cei din spațiul străvechi dacic carpato-danubiano-pontic?

    Piatră era împrejmuită cu un ruban, iar un supraveghetor avea grijă ca turiștii să nu pună mâna pe piatră
    /se presupune că are o energie specială/.Totuși eu am reușit să o ating de căteva ori,
    în momentele de ne-atenție ale cerberului obosit.

    Un citat în spaniolă din Alberto Hidalgo, scriitor și poet din or. Arequipa
    "Toda una voz saluda en Machu-Picchu al antiguo, a la primera piedra dela ciudad de simpre repartiendo
    y el nunca acumulando. Venida hasta nostros desde el transfondo de la Historia,
    para que nuevamente enarbolemos el estado de amor y de justicia que es la Ptria completa"

    2.
    Capitala Lima este unul din cele mai poluate orașe pe care le-am văzut.
    M-am cazat la un mic hostal ieftin. Nu a fost greu să-l găsesc, căci nu aveam rezervare pt. Lima.
    Am hoinărit pe jos prin oraș. Plăcut, prietenesc.
    Undeva, într-o mică bodegă, am servit o bună ciorbă locală.

    Îmi amintesc ceva amuzant - într-o Gradină Publică era deschisă o Expoziție de fotografii turistice
    cu comentarii. La un stand am citit ceva hazliu- comentatoarea peruviană credea că turiștii străini
    vin În Peru pentru că nu au nimic interesant de admirat în țările lor. Înteresant punct de vedere, nu?
    După 2 zile am luat un autocar spre Cuzco, circa 20 de ore de parcurs. Am traversat Anzii.
    Autocarul avea 2 nivele. Nu cred că era o bună idee, căci drumurile din munți erau foarte strâmte,
    iar cănd priveam spre hăurile din jur, ți se oprea respirația. De alfel, mai tărziu am găsit informaii pe Internet că mai multe autobuze s-au prăbușit în munți.

    Dumnezeul Incașilor era Soarele ! Probabil ați auzit și de boabele Quinoa, tot de acolo vin. Încercați ceaiul mate de coca/și ciocolata/ vă va ajuta să combațeți durerile de cap din cauza altitudinii. Mai încercați și cele 2 băuturi orginale din porumb-chicha și cholla. Mai la sud de Lima, la circa 70 km pe autotrasă găsiți localitatea Chilca, se presupune că apele lacului de acolo sunt benefice.

    3.
    Cuzco - vechea capitală a Imperiului Inca.

    Era iunie cănd am călătorit, deci respectiv în emisfera de sud era iarnă. Orașul e situat la circa 3 km altitudine, așa că era cam frig. Nu, sigur zăpadă nu era, dar temperaturile erau in jur de 10-15 grade C. Noaptea poate mai frig. Mă cazasem la o mică pensiune de familie, cu avantajul de a vorbi spaniola la mese. Mai era o americancă care lua cursuri de spaniolă, un omulean din Portugalia, etc. Gazda, o doamnă vrednică și nepoata ei, ne pregăteau mesele și aveau grija de casă. Ni s-a spus că aveau și apă caldă în baie. Eu nu am avut-o niciodată, dar totuși am făcut baie cu apă rece, iar urmările se vor vedea la sfârșitul călătoriei mele. Orașul Cuzco are multe vestigii inca printre care și Templul Soarelui, cel mai important loc de învocații. Drapelul Inca -arco iris - culorile curcubeului ! Incașii credeau că ei erau descendenții din Lumina Divină, fiind emisarii divini în corpurile umane. Ca să ajungi de la Cuzco la Machu-Picchu prin Valea Sacră trebuie să ei neapărat un tren turistic special pentru turiștii străini. Localnicii nu au dreptul să se folosească de el, ei pot lua curesle regulate de autobuze, mult mai ieftine. Vroiam și eu să ajung cu un autobuz, dar mi s-a spus, că e imposibil pentru un străin, numai trenul. Ei bine, totuși am găsit o soluție. Din Cuzco am luat o cursă cu autobuzul până la localitatea Ollantayatambo, cam pe la mijlocul distanței, apoi am luat același tren mai departe. Deci, totuși am reușit să economisec jumătate de preț la drum. Ulterior am aflat că compania de trenuri era proprietatea soției Președintelui Peruvian și aducea multe venituri. Iată și dezlegarea misterelor ! Vă mai amintiți că un alt Președinte peruvian Alberto Fujimori, de origine japoneză, stă la închisoare pt.corupție și furtul statului ! Actualmente în Peru el este cel mai scump pușcăriaș-statul cheltuește anual cu el circa $ 157.000.

    O istorie cu un câine. În acea localitate Ollantayatambo am avut căteva ore la dispoziție pentru naveta mea. Așa că am urcat pe un munte să văd ruinele unor așezări. O splendoare ! De altfel, tot acolo se mai păstreză un mic sătuc tradițional activ incaș. Ei bine, tot urcând și coborând, cam obosisem, așa că la poale, m-am întins pe o banchetă din lemn să mă odihnesc având tălpile goale. După un timp oarecare am simțit ceva la tălpile mele - era un câine care le lingea. Nostim,nu ? Zărindu-l, eram cam nehotărât, iar câinele, inteligent, a stat de o parte cuminte și mă privea liniștit. Frumos, nu ?

    4. Lacul Titicaca din sudul țării la frontiera cu Bolivia.

    Se spune că acolo este o poartă spre Muru, iar la origine, era locul Copiilor din Lumină și cu istoria unui erou Amanamuru, care trecând prin poarta respectivă s-a întors la Casa lui Cerească. Inițial vroiam să trec frontiera în Bolivia, la vreo 15 km, pentru a vedea Tiahuanaco și Copacabana, un loc de pelerinaj, dar formalitățile de trecere a frontierei esra prea complicate și costisitoare, așa că am lăsat-o baltă.
    Titicaca este lacul situat la cea mai mare altitudine din lume. Din orașul Puno, unde am stat vreo 2 zile,
    m-am înscris la un circuit turistic cu vaporașul. Am plecat de dimineață, mai întâi ne-am oprit
    pe niște mici insulițe din paie. Da, da, din paie. Aveau niște locuitori indigeni amabili,
    care locuiau într-un fel de colibe tot din paie. Un stil de viață arhaic, nealterat de secole.
    Ni s-a spus că mulți din ei au probleme cu reumatismul din cauza umidității.
    Niște persoane plăcute. Ne-au întâmpinat și petrecut cu cântece specifice în limba lor aymara.

    Apoi am poposit pe o insulă mai mare Taquile, - cu pământ și pietre, cu tradiții și valori locale. La plecare din micul port din Puno erau anunțuri
    că turiștii ar putea oferi copiilor de acolo rechizite școlare și alte lucruri pe care ei nu le au.
    Așa și am procedat. Îm amintesc, un francez a oferit o minge superbă unui copilaș.
    Am oferit și eu mai multe seturi școlare că și alți turiști cehi, etc.
    Am remarcat că acei băieței nu erau invidioși, ci au repartizat prietenește toate lucrurile între ei.
    La amiază ni s-a oferit o masă copioasă la un mic han original.
    A fost o călătorie de neuitat cu un Soare uimitor pe Cer.

    Din presă/efemeride.ro/-

    La începutul anilor 2000, un grup de arheologi peruani a efectuat numeroase cercetări pe fundul Lacului Titicaca. Descoperirile au fost de-a dreptul fascinante. Un templu imens, de circa 200 de metri lungime
    se află pe fundul lacului. Pe lângă acest templu au mai fost descoperite terase imense
    pentru culturile de cereale, dar și drumuri pavate cu piatră.
    De asemenea, numeroasele insule care se regăsesc pe lac adăpostesc ruine misterioase.
    De exemplu pe Insula Soarelui se află un labirint de piatră de dimensiuni considerabile.
    Până în vârful labirintului se poate ajunge pe cele 206 trepte, iar acolo se regăsește o fântână sacră,
    care a fost folosită de preoții incaşi pentru realizarea unor ritualuri. Legendele incașe ne spun că zeii au fost făuritorii acestor construcții, iar acolo s-au născut primii oameni de pe Terra. Pe Insula Lunii se află un templu care era folosit de fecioarele care alegeau o viață monahală.

     

    Și-au imaginat oare vreodată părinții mei că voi ajunge pe la lacul Titicaca,
    Noi, acei crescuți și ținuți in fosta inchisoare comunistă ocupantă sovietică?

    5.
    Orașul Arequipa e situat la sudul țării.
    Un oraș plăcut, cu arhitectură colonială spaniolă.
    În centru am văzăt întrr-o vitrină niște fulare din lama.
    Prețul era derizoriu, așa că am procurat căteva.
    Anterior mai procurasem și o bluză tot din lama. Am găsit un mic hotel plăcut, la un preț acceptabil.
    Din cartea mea ghid am aflat că nu departe de Arequipa există niște băi termale la Socosani. În depărtare se vedeau piscurile munților Anzi cu puțină zăpadă. Un localnic mi-a spus că în ultimii ani, zăpada se topise mai mult de jumătate din cauza încălzirii planetare.
    Am mers acolo, m-am scăldat. Dar, vă amințiți, că în Peru era iarnă.
    Deci un fel de primăvară de a noastră. M-am uscat la soare.
    Seara am înhățat o febră nemaipomenită. Am stat vreo doua zile numai în hotel, nu puteam mânca nimic.
    Cu chiu cu vai am ajuns la Lima, am luat avionul meu cu o altă corespondență
    și abia prin iulie am scăpat de acea boală.
    Oricum, am avut o călătorie frumoasă de 3 săptămâni în Peru
    și amintiri de neuitat din această țară săracă și oamenii ei.
    Numai Bine la toată lumea de pe toate meridianele !
    Buen Viaje con poncho !

8 comentarii